Ovidiu
Administrator
 Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 8044
|
|
Deep Purple - infiintata in anul in 1968 in Hertford, Anglia
Perioada de activitate: 1968 - 1976, 1984 - prezent
Componenta actuala: Ian Gillan - voce (69-73, 84-89, 92-prezent), Steve Morse - chitara (94-prezent), Roger Glover - bass (69-73, 84-prezent), Don Airey - clape (2002-prezent), Ian Paice - tobe (68-prezent).
Componenta initiala: Rod Evans - voce (68-69), Nick Simper - bass (68-69), Ritchie Blackmore - chitara (68-75, 84-94), Ian Paice - tobe (68-prezent), Jon Lord - clape (68-02)
Alti membri: David Coverdale - voce (74-76), Tommy Bolin - chitara(75-76), Glenn Hughes - bass + voce (74-76), Joe Lynn Turner - voce (90-91).
Stiluri abordate: Progressive Rock, Hard Rock, Heavy Metal
* Deep Purple - discografie
Deep purple, o trupa britanica, una dintre primele si una dintre cele mai faimoase trupe de Hard-rock, este considerata a fi un pionier al stilului heavy metal. In ciuda acestei asocieri, trupa nu a fost niciodata o trupa pur heavy metal, desi multe formatii heavy metal de mai tarziu au declarat ca Deep Purple le-a fost o influenta
majora. Acest grup si-a schimbat stilurile (de la progressive la inceputuri la soundul heavy si hardrock ce i-a consacrat), dar mai ales componenta de-a lungul anilor, insa a inclus mereu in randurile sale cantareti si instrumentisti virtuosi, recunoscuti in randul artistilor. Deep Purple a avut in componenta muzicieni ce proveneau din trupele Episode Six, The Flowerpot Men and their Garden, Roundabout.
Prima componenta a trupei Deep Purple era: Ritchie Blackmore - chitara, Jon Lord - clape, Rod Evans - voce, Nick Simper - bass, Ian Paice - tobe. Ei inregistreaza un succes destul de mare in SUA cu preluarea piesei "Hush" a lui Joe South, piesa inclusa pe albumul de debut, destul de apreciat, "Shades of Deep Purple, in 1968. In acelasi an, trupa a mai albumul "The Book Of Taliesyn", un an mai tarziu fiind urmat de albumul intitulat "Deep Purple".
Pe aceste trei albume stilul abordat este predominant progressive. Dupa un turneu prelungit,componenta trupei sufera modicari, Ian Gillan inlocuindu-l pe Evans la voce, si Roger Glover luandu-i locul lui Simper la bass. Aceasta formula va inregistra albumul "Concerto for Group and Orchestra", o lucrare in 3 parti scrisa de Lord si cantata impreuna cu Orchestra Filarmonica a Londrei, dirijata de Malcom Arnold; aceasta lucrare este cunoscuta ca prima colaborare de succes intre o trupa rock si o orchestra.
Dupa acesta, insa, Deep Purple a socat lumea muzicii prin muzica cu nuante predominante de heavy si hard rock, devenind pionieri in materie de heavy metal; iar stilul heavy abordat rivaliza cu nou-nascuta Black Sabbath. In acea perioada, Deep Purple a devenit una dintre cele mai populare formatii hardrock din lume, lansand albume de mare succes ca "Deep Purple In Rock"(1970),"Fireball" (1971), "Machine Head" in 1972(pe care se regaseste si una dintre cele mai celebre piese Deep Purple, intitulata "Smoke on the Water), si albumul live "Made In Japan"(1972).
In aceeasi formula, Deep Purple si-a continuat activitatea lansand albumul "Who Do We Think We Are?" (1973), punct in care si Gillan si Glover parasesc trupa, fiind inlocuiti de solistul David Coverdale si de
Glenn Hughes - bass si voce. Noua Deep Purple inregistreaza in 1974 albumul "Burn", cotat ca fiind un succes. Hughes si Coverdale au constituit elementul de noutate in cadrul trupei, imprimand sunetului trupei, pana atunci heavy, o nota de R&B/Soul , noul sunet rezultat a fost si mai sesizabil in albumul din decembrie 1974 - Stormbringer. Blackmore este nemultumit de rezultat, iar dupa lansarea live-ului "Made in Europe" (contine inregistrari din turneul Stormbringer), membrul fondator paraseste Deep Purple in 1975.
Dupa plecarea lui Blackmore, marele gol din
Deep Purple este umplut de talentatul chitarist Tommy Bolin, care-si crease imaginea in trupe ca Zephyr, James Gang si Billy Cobham. Aparent noul membru era exact "recomandarea medicului". Pt formatie, a urmat albumul "Come Taste the Band", in 75, calitatea caruia se pare ca nu a multumit fanii inraiti ai trupei si nici nu a atras noi fani. Aceasta a demonstrat ca Bolin nu era pregatit sa-l inlocuiasca pe Blackmore, si chiar a avut parte de o atitudine ostila din partea publicului. Mai grav, el era dependent de heroina, fapt care a inrautatit si mai mult lucrurile, acesta murind de supradoza de heroina in 76, dupa turneul de promovare al albumului. Moartea acestuia a dus la despartirea
grupului. In perioada urmatoare, fostii membri ai Deep Purple si-au continuat activitate cu succes intr-un numar de trupe ce a inclus nume ca Rainbow, Whitesnake si Gillan.
Abia in aprilieie 1984, la aproape 8 ani de la incetarea activitatii, Deep Purple revine in forta. In cadrul emisiunii The Friday's Rock de la postul de radio al BBC este anuntata renasterea trupei in componenta clasica de la inceputul anilor '70. Blackmore, Gillan, Glover, Lord si Paice sustineau deja concerte si inregistrau un nou album. "Perfect Strangers" este lansat in octombrie 1984, sub marca Polydor, in Europa, si Mercury, in America de Nord. Turneul care a urmat a debutat in Noua Zeelanda si s-a desfasurat pe continentele lumii, sfarsind in Europa spre finalul verii anului 1985. Succesul a fost urias.
In Marea Britanie, ei au cantat doar in cadrul unui festival, sustinuti de trupa The Scorpions, si, desi vremea a fost foarte rea, concertul s-a tinut in prezenta a peste 80.000 de spectatori.
A urmat albumul si concertul pentru "The House of Blue Light", in 1987, iar un an mai tarziu live-ul "Nobody's Perfect" in 1988, format din inregistrarile concertelor recente din SUA. O noua versiune a piesei "Hush" este lansata in Marea Britanie, pentru a marca cei 20 de ani de existenta ai trupei. In 1989, Ian Gillan paraseste din nou formatia, in urma divergentelor cu Blackmore, si este inlocuit de fostul solist al trupei Rainbow - Joe Lynn Turner. Aceasta componenta a inregistrat doar un
album - "Slaves and Masters (1990), urmat de turneul de promovare. Dupa turneu, Turner este silit sa paraseasca formatia, dupa ce Jon Lord si Ian Paice au realizat ca aveau nevoie de Gillan in componenta. Blackmore s-a mai imbunat, iar componenta clasica a inregistrat albumul The Battle Rages On in 1993. In timpul turneului de promovare in 1994, tensiunea dintre Gillan si Blackmore creste din nou, rezultand plecarea lui Blackmore, aceasta fiind definitiva pana in azi. Este adus Joe Satriani
pentru a finaliza turneul; este rugat sa se alature ca membru oficial al trupei, dar Satriani refuza. In urma auditiilor organizate, este ales Steve Morse de la trupa Dixie Dregs.
Astfel revitalizata, formatia Deep Purple se bucura de succes in anii 90, lansand albumele Purpendicular in 1996 si Abandon in 1998. Iar restul perioadei este petrecut in cea mai mare parte in turnee. Trupa si-a continuat activitatea in aceasta formula pana in 2002, cand membrul fondator Jon Lord (care impreuna cu Ian Paice, a fost singurul membru care s-a aflat in toate componentele trupei), si-a anuntat plecarea din trupa pentru a realiza proiecte solo (in special lucrari de orchestra). Veteranul keybordist Don
Airey (Rainbow, Whitesnake), care a ajutat trupa in 2001, cand Lord era accidentat, s-a alaturat celor din Deep Purple ca membru oficial. In 2003, Deep Purple au lansat primul album de studio dupa 5 ani, mult laudatul "Bananas", fiind urmat imediat de un turneu de promovare.
Fostul membru fondator, Ritchie Blackmore nu s-a lasat mai prejos, ocupandu-si timpul cu lansarea unui album sub numele Rainbow, intitulat Strangers in Us All (1998), iar mai tarziu formand impreuna cu logodnica sa Candice Night formatia Blackmore's Night.
In ciuda schimbarilor frecvente de componenta, trupa Deep Purple ramane un nume prezent pe scena muzicala si in secolului 21.
_______________________________________
[
|
|
