Ovidiu
Administrator
 Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 8044
|
|
 
ÃŽntr-un articol intitulat "Miraculoasa lume a tracilor", apărut în revista "Magazin Istoric" - anul VI, nr. 8(65), august 1972 - academicianul Emil Condurachi scria printre altele: "Elementul cel mai de seamă în rezolvarea problemei originii tracilor îl constituie faptul că limba lor face parte din marea familie a limbilor indo-europene. Deşi ni s-au păstrat extrem de puţine documente - în special nume de locuri şi oameni - cuprinzând elemente de limbă tracă ele sunt suficiente ca să justifice pe deplin această concluzie.
Din nefericire celebra inscripţie tracă de pe inelul de aur descoperit exact acum şaizeci de ani la Ezevoro în sud-estul Bilgariei, n-a adus o contribuţie esenţială la studiul limbii trace.
Cuvintele scrise fără nici un semn despărţitor între ele - au rămas deocamdată enigmatice."
Mai ştim că "Tracii se învecinau cu următoarele grupe etnice: spre este cu cimerienii - care însă, după unii cercetători, ar fi fost tot traci - şi, dincolo de ei, cu sciţii; aceştia din urmă erau iranieni, avându-şi deci originea în podişul Iranului (Persia de altădată ; spre nord-vest cu germanii şi cu celţii iar în Panonia cu ilirii: la sud de Dunăre de asemenea cu ilirii (...) ÃŽnspre sud vecini cu tracii erau grecii". (Constantin Giurăscu, Dinu C. Giurăscu - "Istoria Românilor".
Unii lingvişti şi istorici susţin că traca, daca şi ilira ar fi fost limbi deosebite, pe când alţii spun că ar fi fost acelaşi idiom cu diferenţieri dialectale. După părerea noastră între tracă, dacă şi iliră existau foarte mari asemănări de lexic şi structură.
Ţinând seama deci de locul limbilor din marea familie tracă în spaţiul european şi mai ales între limbile neamurilor cu care se tracii se învecinau, am încercat şi noi să descifrăm enigma inscripţiei cu litere greceşti de la Ezevoro.
Am avut o revelaţie fascinantă. Inscripţia este de fapt o POEZIE cu acelaşi ritm ca al "Mioriţei". Literele misterioasei inscripţii alcătuiesc versuri cu ritm şi rimă. Iată textul transcris cu litere latine:
ROLISTENEAN
ERENERTILTEANI
SKORRAZEADOMEAN
TILEZVIITA
MINERALZILTA
Cu ajutorul versurilor am putut împărţi textul în cinci părţi. Observasem deja că două grupuri de litere se repetă şi am bănuit că reprezintă cuvinte: TIL şi RAZ(E). Ştiind că a existat un rege get cu numele de Roles (Cassius Dio - - Cartea LI 23-60) am împărţit textul din nou:
ROLIS TENEAN
ERENER TIL TEANI
SKOR RAZE-ADOMEAN
TIL EZVIITA
MINE RAZ'ILTA
Măsura şi ritmul celorlalte versuri ne arată că grupul EA din primul vers nu este un diftong şi că trebuie rostit în hiat. Ştiind că în majoritatea limbilor europene prepoziţiile se repetă cel mai des într-un text, am presupus că măcar unul din cele două grupuri de două litere separate de noi ar fi un asemenea cuvânt de legătură şi l-am descoperit pe TIL. Prin parcurgerea multor texte europene vechi şi noi şi prin apropierile făcute cu limba română şi dialectele ei, am ajuns la concluzia că textul ar trebui citit astfel:
ROLIS TENEAN
ERENER TIL TEANI
SKOR RAZE-ADOMEAN
TIL EZVIITA
MINE RAZ'ILTA
Ceea ce ni s-a părut mai relevant în privinţa asemănării între limba inscripţiei şi limba română a fost şi prezenţa diftongului specific românesc EA pe care se pare că l-am moştenit din graiul geto-dacilor.
Iată interpretarea noastră asupra sensului fiecărui cuvânt:
ROLIS - VULTUR. Este numele regelui get. Cf. hititul HARAS, slavul ORILU, lituanianul ARELIS, goticul ARA, galicul ERYR "vultur". Cf. ROLF (HROLF) prenume scandinav.
Moştenire în română: RARĂU (oronim), RAREŞ (Supranumele voievodului Petru), RALEA, ROLEA, ROLIA, ROLIC, ROLU, RAREA, RĂREANU, RAREŢ (nume de familie)
TE-TU. Cf. frigianul VAS-TI "vino!" (atestat la Heszchius în "Lexicon" unde TI este marca imperativului.
NE-IEI, PRIMEŞTI. Cf. albanezul NA (aceleaşi sensuri). Moştenire în limba română: NA!
AN-UNU, UN. Cf. latinul UNUS, irlandezul OEN, got. AINS, englezul AN "un, unu, una, o."
ERENER - INEL. Cf. germanul, scandinavul şi englezul RING "inel".
Moştenire în română: RÂNCĂ "inel de răchită cu care se leagă partea de sus a leucii de la carâmbul de sus a loitrei unui car" (în DEX cu origine necuniscută!), RUNC (acelaşi înţeles în Oltenia), RÂNCU, RUNCU (nume de familie).
TIL-LA, SPRE. Cf. suedezul TILL, danezul TIL "la, spre".
Moştenire în română: aromânul TU "la, spre".
TEANI-TINE. Cf. ombricul TIOM, vedicul TUVAM, avesticul T(U)VAM.
Moştenire în română: TINE (pronume personal, cazul acuzativ).
SKOR-CA SĂ, SĂ. ÃŽn perioada mai veche a limbii engleze SHALL exprima necesitatea, oportunitatea. Şi suedeza modernă formează conjunctivul cu SKULL.
RAZE-ROZĂ, FLOARE DE MĂCEŞ, DE TRANDAFIR. Cf. latinul ROSA "trandafir".
Moştenire în română: RUJĂ
ADOMEAN - A IUBI Cf. frig. ADAMNI "a iubi" şi ADAMNA "prieten" (atestate la Heszchius în "Lexicon". Se ştie că şi frigienii erau traci!
Moştenire în română: A ADEMENI
TIL-LA, SPRE. Vezi mai sus!
EZ - ACESTA, EL. Cf. sanscritul S�, got. SA, SO (pronume demonstrative).
Cf. lat. IS (ID) "el, ea, acesta, aceasta", germ. SIE, engl. SHE "ea".
Moştenire în română: daco-rom. INS, arom. NÃŽSU, NÃŽSÃŽ, "el, ea" (formate probabil prin nazalizare).
VI ITA - TE VEI UITA, VEI PRIVI. Româna şi alaneza formează şi acum viitorul cu a voi. ÃŽn engleză auxiliarul WILL serveşte la formarea timpurilor viitoare. Cf. şi daneza: DU VIL HAVE "tu vei avea".
Moştenire în română: A SE UITA, IATĂ, UITE! şi viitorul verbelor.
MINE - DAR (conjuncţie). Cf. dan. şi sued. MEN "dar, însă".
Moştenire în română: arom. MA, AMA "dar, însă" (de origine incertă în dicţionarele etimologice aromâne!).
RAZ' - ROZĂ. Vezi mai sus! Este numele autoarei versurilor, probabil regină!
IL - LA, SPRE. ÃŽn geto-dacă unele cuvinte de legătură se ataşau la finele numelui. Latina folosea acelaşi procedeu: VOBIS CUM "cu voi".
Moştenire în română: LA (prepoziţie).
TA - MAI ALES, ŞI, DE ASEMENEA, MAI MULT. Cf. engl. TOO (adverb) cu aceleaşi sensuri şi care se aşează de regulă la sfârşitul propoziţiei.
Poezia se traduce astfel:
ROLIS, IA UN INEL LA TINE CA SĂ O IUBEŞTI PE RAZE! LA EL TE VEI UITA DAR ŞI MAI MULT (TE VEI UITA) LA RAZE!
Este probabil un mic descântec de dragoste. Cert e că ne aflăm un faţa unei poezii în limba geto-dacă (să nu uităm că Rolis era get!) şi că Raze ar putea fi prima poetă getă atestată. Nu ne surprinde. Din mărturiile istoricilor contemporani cu tracii, ştim că aceştia din urmă erau mari iubitori de muzică şi poezie şi că legendarul Orfeu se născuse pe meleagurile trace.
ÃŽnsuşi Ovidiu (după propria mărturisire) a scris versuri în limba geţilor spre încântarea acestora. Nu putem apoi să nu observăm şi tulburătoarea asemănare între limba inscripţiei şi limba română (diftongul EA şi aceeaşi proporţie între numărul consoanelor şi al vocalelor) şi ritmul versurilor care sugerează vremurile glorioase ale strămoşilor noştri:
"Pe-un picior de plai,
Pe o gură de rai..."
explicatie prima poză Pe un inel de aur, descoperit la Ezerovo, Bulgaria, se află această inscripţie în limba tracă, scrisă cu caractere greceşti al cărei înţeles este încă învăluit în mister.
Notă: de Prof. Adrian Bucurescu
Din Almanahul "Luceafărul" 1980, pagina 162 "
SursaZamolxis
_______________________________________
[
|
|
