Ovidiu
Administrator
 Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 8044
|
|
Slabita in interior prin imoralitatea si egoismul cercurilor conducatoare, fara relatii de prietenie in afara, Ungaria a suferit dezastrul de la Mohacs, in 29 august 1526, in urma caruia cea mai mare parte a ei trece sub stapanire turceasca(pasalac). Transilvania este inaltata la rangul de principat autonom, vasal turcilor.
Acum incep luptele inversunate dintre Ferdinand de Habsburg si Ioan Zapolya, amandoi pretendenti la coroana Ungariei.
In aceasta perioada se desfiinteaza suprematia economica a targului Agnita.
In anul 1655 insasi cetatea Agnita a fost asediata si cucerita de asa numitii "oameni netrebnici".
Intre anii 1703-1711 a avut loc puternicul razboi al curutilor sub conducerea lui Francisc Rakoczi al II-lea. La jumatatea secolului al XVIII-lea, in Agnita exista deja o traditie in ceea ce priveste paza contra incendiilor, care era asigurata de asa numitele vecinatati, organizate pe strazi.
Rascoala,
Despresurarea Vienei de asediul otoman in anul 1683 de catre fortele militare polono-austriece a deschis imperialilor Habsburgi calea cuceririi Ungariei, Croatiei, apoi a Transilvaniei.
La 26 iunie 1686, la Viena s-a semnat tratatul "hallerian" (redactat de I Haller) intre impactul Leopold I si principile Mihai Apafi.
4 decembrie 1691 (in18 puncte) care se defineste Transilvania ca o province imperiala condusa printr-un guvernator, care chipurile isi mentine autonomia politica.
In 1699, pacea de la Carlovitz recunoaste oficial dominatia austriaca in Transilvania.
In relatiile internationale de la inceputul secolului XVIII, se afirma doua noi state: Rusia si Prusia, care in curand vor deveni doua mari puteri. Rusia datorita conducerii intelepte dusa de tarul Petru I cel Mare (1682-1725), in urma unui mare razboi purtat cu Suedia (1701-1721) reuseste sa invinga si sa capete iesire la Marea Baltica, in teritoriile cucerite fiind construita noua capitala Sankt Petersburg, Suedia in urma infrangerii din acest razboi, pierzand rangul de mare putere continentala.
Prusia era alcatuita dintr-un conglomerat de teritorii sarace ce se intindeau in nordul Poloniei (Prusia Orientala) si in Germania (Brandemburg) sub concducerea casei de Hohenzolern. In 1701 principlor de Brandemburg li se recunoaste titlul de regi ai Prusiei. Regele Frederic Wilhelm I pune bazele organizarii unei formidabile armate si I-a masuri pentru revigorarea financiara a statuluiurmasul acestuia Frederic al II-lea profita de mostenirea lasata de tatal si se foloseste de orice ocazie pentru a-si mari teritoriile.
In anul 1740 moare imparatul Carol al VI-lea, acest lucru declansand o noua criza majora in relatiile internationale. Succesiunea la tron a fiicei acestuia Maria Tereza nu este recunoscuta decat de o parte a principilor germani in frunte cu Frederic al II-lea. Acum incepe razboiul pentru succesiunea la tronul Austriei, care incepe surprinzator prin atacarea Sileziei de catre Prusia.
Franta se implica in acest conflict, reluand traditionala politica anti-habsburgica, prin sprijinirea la coroana imperiala a princepelui Bavariei, intervenind cu trupe in Germania. Asigurandu-si loialitatea supusilor din teritoriile ereditare, in 1742 Maria Tereza incheie o pace separata cu Prusia, recunoscandu-I acesteia din urma stapanirea asupra Sileziei si se aliaza cu Anglia care in paralel un razboi impotriva Frantei pentru stapanirea unor colonii. In 1748 se incheie o pace de compromis din care iese in castig doar Pusia, datorita anexarii Sileziei.
Maria Terezia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecţionat de la Maria Tereza)
Sari la: Navigare, căutare
ÃŽmpărăteasa Maria Terezia (1740-1780)Maria Terezia [germ. Maria Theresia] (* 13 mai 1717, Viena; †29 noiembrie 1780, tot la Viena), împărăteasă a Monarhiei Habsburgice (1740-1780), fiica împăratului romano-german Carol al VI-lea (1685–1740).
A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc. Deşi nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ştefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I. De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de ÃŽmpărăteasă Romană (vezi Sfântul Imperiu Roman).
[modifică]
Politica externă
ÃŽn baza Pragmaticei Sancţiuni adoptate de împăratul Carol al VI-lea, conducerea Casei de Habsburg şi prin aceasta puterea politică efectivă a revenit fiicei sale, Mariei Tereza.
Regele Frederic al II-lea (germ. Friedrich II.) al Prusiei a refuzat să recunoască Pragmatica Sancţiune, ceea ce a dus la Războiul Austriac de Succesiune (1740-1748). Maria Terezia a reuşit să se impună ca succesoare a tatălui ei, pierzând însă Silezia în favoarea Prusiei.
Planul cancelarului Kaunitz de redobândire a Sileziei a eşuat în urma Războiului de şapte ani (1756-1763).
[modifică]
Politica internă
Monumentul din Sibiu al împărătesei Maria Terezia (situat în faţa orfelinatului terezian)ÃŽn plan intern Maria Terezia a iniţiat un amplu program de reformă, cunoscut sub numele de "Reforma tereziană de stat". A promovat dezvoltarea industriei textile şi a comerţului. ÃŽn 1768 a adoptat un nou cod penal ("Constitutio Criminalis Theresiana", iar în 1776 a interzis tortura. A îmbunătăţit situaţia ţăranilor, în special cea a iobagilor, deschizând drumul spre desfiinţarea iobăgiei, măsură adoptată în timpul domniei fiului ei, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790). Maria Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii şi clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor categorii. ÃŽn 1774 a promovat reforma şcolară ("Ratio educationis" , punând bazele învăţământului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul Monarhiei Habsburgice. A înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul educaţiei.
ÃŽn timpul domniei Mariei Terezia cultura a cunoscut un avânt deosebit, manifestându-se atât în domeniul arhitecturii, cât şi în cel muzical (Wolfgang Amadeus Mozart).
Oraşul Theresienstadt din nordul Boemiei, întemeiat de Iosif al II-lea ca oraş-garnizoană, a fost denumit astfel în memoria mamei sale. De asemenea, cartierul Terezian din Sibiu poartă acest nume în amintirea împărătesei Maria Terezia.
Mamă a 16 copii (11 fete şi 5 băieţi):
Maria Elisabeta (* 5 februarie 1737 - †7 iulie 1740)
Maria Ana (* 6 octombrie 1738 - †19 noiembrie 1789)
Maria Carolina (* 12 ianuarie 1740 - †25 ianuarie 1741)
Iosif al II-lea (* 13 martie 1741 - †20 februarie 1790), împărat
Maria Cristina (* 13 mai 1742 - †24 iunie 1798), căsătorită cu ducele Albert de Sachsen-Teschen (1738-1822)
Maria Elisabeta (* 13 august 1743 - †25 septembrie 1808), stareţă în Innsbruck
Carol Iosif (* 1 februarie 1745 - †18 ianuarie 1761)
Maria Amalia (* 26 februarie 1746 - †18 iunie 1804), căsătorită cu ducele Ferdinand de Parma (1751-1802)
Leopold al II-lea (* 5 mai 1747 - †1 martie 1792), împărat
Carolina (*/†17 septembrie 1748)
Johanna Gabriela (* 4 februarie 1750 - †23 decembrie 1762), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei (1751-1825)
Josepha (* 19 martie 1751 - †15 octombrie 1767), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei
Maria Carolina (* 13 august 1752 - †7 septembrie 1814), căsătorită în 1768 cu Ferdinand I, regele Siciliei
Ferdinand (* 1 iunie 1754 - †24 decembrie 1806), căsătorit cu Maria Beatrice d'Este, moştenitiarea ducatului Modena (1750 - 1829)
Maria Antoaneta (Maria Antonia) (* 2 noiembrie 1755 - †16 octombrie 1793), căsătorită (1770) cu Ludovic al XVI-lea, rege al Franţei (1754-1793)
Maximilian Francisc, (* 8 decembrie 1756 - †27 iulie 1801), arhiepiscop şi principe elector de Köln
_______________________________________
[
|
|
