Ovidiu
Administrator
 Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 8044
|
|
Ungurii sunt o ramură a familiei de triburi fino-ugrice, originari din răsăritul munţilor Urali. Către mijlocul mileniului I d.Chr. ei au intrat în contacte cu bulgarii în bazinul mijlociu al fluviului Volga. Prin secolul al VII-lea au coborât pe fluviu în regiunea Başchiriei, în zona de influenţă şi dominaţie a cazarilor. Ungurii au coabitat cu mai multe populaţii turanice - bulgari, başchiri, cazari - care i-au influenţat în sfera organizării social-politice, a ocupaţiilor agricole şi a limbii. ÃŽn secolul al IX-lea ungurii se aflau în nordul Mării Negre, într-o regiune situată între Don şi Siret, de unde au întreprins expediţii militare spre Imperiul Bizantin şi spre centrul Europei.
ÃŽncă din 837 ungurii au răspuns unei cereri a bulgarilor şi au intervenit în regiunea Dunării, pentru a-i opri pe deportaţii din Adrianopol să se întoarcă în oraşul lor de baştină din regiunea nord-dunăreană în care au fost aşezaţi. ÃŽn 862 ungurii au pătruns pentru prima dată în centrul Europei, unde au fost implicaţi în războaiele dintre moravi şi francii răsăriteni. ÃŽn 881 au ajuns până la Viena, chemaţi de cneazul morav Svatopluk. Peste 11 ani ei au fost chemaţi de ducele Arnulf împotriva vechilor lor aliaţi şi au devastat Moravia Mare. Peste câţiva ani implicarea ungurilor în conflictele de la Dunăre s-a înteţit. Au fost solicitaţi de moravi împotriva francilor în 894, apoi de împăratul bizantin Leon VI cel ÃŽnţelept împotriva bulgarilor. ÃŽn timpul unei expediţii, sălaşurile ungurilor de pe Don au fost atacate de către pecenegi, chemaţi se pare de către bulgari. Pe de altă parte, pecenegii erau în căutarea unui nou teritoriu, deoarece erau împinşi din spate de triburile uzilor. Sub presiunea pecenegilor, ungurii s-au stabilit în Câmpia Panonică în anii 895-896.
Din noua patrie au intreprins zeci de expediţii în Europa centrală şi occidentală, ajungând până pe coasta Atlanticului, în Peninsula Iberică, în sudul celei Italice etc. Uneori ei au fost stimulaţi de principii creştini aflaţi în conflict cu vecinii lor, alteori a fost mirajul aurului şi al bogăţiilor. Cruzimea şi rapiditatea cu care operau ungurii în expediţiile lor i-a determinat pe contemporani să îi considere un adevărat flagel, numit „biciul lui Dumnezeuâ€? (în memoria lui Attila, pe cere, de altfel, ungurii îl pretindeau a fi strămoşul lor). Expediţiile către vestul Europei au fost stopate în 955, când în lupta de la Lech au fost învinşi de germanii lui Otto I. După 934 ungurii s-au orientat şi către spaţiul bizantin, unde au intreprins expediţii de jaf în colaborare cu pecenegii. Relaţiile cu Bizanţul s-au desfăşurat şi pe plan confesional. Cu ocazia unei solii, două căpetenii maghiare, Bulcsu şi Gyula, s-au creştinat şi au adus cu ei un episcop, Hierotheus, cu rolul de a-i evangheliza pe unguri. ÃŽn a doua jumătate a secolului al X-lea a început şi misionarismul german printre unguri, care a sfârşit prin a-i aduce definitiv în anul 1000 în orbita Papalităţii.
Pe parcursul secolului al X-lea, în ciuda numeroaselor expediţii (circa 50 în 75 de ani), ungurii au început să se sedentarizeze şi să adopte practici agricole de la populaţiile cu care convieţuiau în Pannonia. Această sedentarizare, evoluţia societăţii maghiare şi misionarismul au fost premisele esenţiale ale înfiinţării regatului maghiar în anul 1000, când Ştefan a devenit primul rege al ungurilor.
[modifică]
Cucerirea Transilvaniei
statuia lui Anonymus din BudapestaO cronică maghiară redactată în limba latină în a doua jumătate a secolului al XII-lea, aşa numita "Cronică a lui Anonymus" (Faptele Ungurilor - Gesta Hungarorum), relatează câteva episoade ale primului contact al ungurilor cu spaţiul transilvănean. Acesta este izvorul cel mai important care atestă structrile politice care au existat în regiune în momentul venirii ungurilor.
Când descrie pătrunderea ungurilor conduşi de ducele Almos în Pannonia, cronicarul relatează că între Dunăre şi Tisa stăpânea ducele Bulgariei, Kean cel Mare, bunicul ducelui Salanus, şi pământul era locuit de slavi şi de bulgari. ÃŽntre Tisa şi pădurea Igfon, care ţine de la Ardeal la Mureş până la râul Someş stăpânea ducele Morout, al cărui nepot era numit de către unguri Menumorout, pentru că avea mulţi prieteni, iar ţara lui era locuită de popoare care se numeau Cazari. Pământul situat între Mureş până la castrul Orşova era în stăpânirea ducelui numit Glad, venit de la Vidin. ÃŽntr-un alt pasaj este relatată lupta cu Glad, care avea printre oştenii săi pe bulgari, pecenegi şi pe români. Deci în ducatul său se afla populaţie românească. Urmaşul lui Glad a fost Ahtum, ucis în timpul regelui Ştefan cel Sfânt.
Prima pagină a manuscrisului Gesta HungarorumÃŽntr-un alt pasaj din cronică este relat conflictul dintre ducele Arpad şi ducele Menumorut, care rezida în cetatea Biharea. Arpad i-a cerut prin doi soli pământul său, invocând dreptul strămoşului său Attila. ÃŽn răspunsul său, Menumorut a respins cererea lui Arpad, afirmând că el stăpânea acea ţară prin graţia stăpânului său, împăratul de la Constantinopol.
După relatarea victoriei de lângă Meseş asupra trupelor lui Menumorut, este descrisă Transilvania, ţara de peste păduri. Aici stăpânea un anume Gelu, român. La cererea lui Tuhutum, a fost trimis un spion în ţara lui Gelu. Acest spion a relatat la întoarcere despre bogăţia ţării lui Gelu, care era locuită de români şi slavi (Blasii et Sclaui), care nu aveau alte arme decât arcul cu săgeţi. ÃŽn continuare este povestită bătălia dintre trupele maghiare şi cele ale lui Gelu, ducele românilor. După victorie Tuhutum s-a stabilit în ţara lui Gelu. Cronicarul menţioneaţă descendenţii lui Tuhutum până la acel Gyula care a fost capturat de Ştefan cel Sfânt, când acesta a ocupat Transilvania.
Sunt relatate în continuare pierderile teritoriale ale lui Menumorut, care la un moment dat a vrut să meargă în Grecia, adică în Bizanţ, după ajutoare. După alte episoade despre alte bătălii ale ungurilor în alte părţi ale Pannoniei, cronicarul revine la Menumorut şi la asedierea cetăţii Biharea. Ducele a fugit cu familia în pădurea Igfon. După cucerirea Bihariei Menumorut a trimis solie la Arpad că se supune şi i-a dat fiica de soţie pentru fiul său Zoltan. ÃŽn anul următor Menumorut a murit fără urmaşi şi ţara sa a rămas ginerelui său.
Este evident că dintre ducii amintiţi aici - nici unul nu are titlul de voievod - doar Gelu a fost român, iar în ţara sa locuiau români şi slavi. Ţara lui Glad era locuită de români şi probabil bulgari. Despre Menumorut şi Glad se poate afirma mai degrabă că au o origine bulgară decât românească. Aceste precizări se impun într-o abordare critică a izvoarelor despre primele structuri politice cunoscute din Transilvania. Este evident că Gelu a stăpânit un stat româno-slav. ÃŽn schimb, celelalte două ducate, ale lui Menumorut şi ale lui Glad, se aflau fie sub suzeranitatea bulgară, fie sub cea bizantină.
Din aceeaşi cronică aflăm că ungurii care au ocupat ţara lui Gelu au coabitat cu localnicii şi abia Ştefan cel Sfânt, deci după anul 1000, a cucerit Transilvania. Ţinând cont şi de alte surse, inclusiv arheologice, care atestă prezenţa maghiarilor în unele regiuni ale Transilvaniei încă din secolul al X-lea, ca de exemplu la Cluj-Napoca şi la Alba-Iulia, deci pe Someş şi pe Mureş, se poate conchide că populaţie maghiară a pătruns în Transilvania la începutul secolului al X-lea. Conducătorii lor s-au substituit conducătorilor români şi au format o structură politică în care au coabitat români, slavi şi maghiari. ÃŽn jurul anului 1015 această structură politică a fost ocupată de Ştefan cel Sfânt.
Ştefan cel SfântCucerirea Transilvaniei de către unguri s-a prelungit până către finalul secolului al XII-lea. Izvoarele scrise, cele arheologice şi mai ales toponimele (cele care conţin cuvântele poartă şi prisacă în special, adică marchează evoluţia hotarelor) permit stabilirea următoarelor etape în cucerirea Transilvaniei:
circa 900: până pe cursul Someşului Mic;
circa 1000: pe cursul râului Mureş;
circa 1100: pe cursul râului Târnava Mare;
circa 1150: linia râului Olt;
circa 1200: linia Carpaţilor Orientali şi Meridionali.
Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Cucerirea_Transilvaniei_de_c%C4%83tre_maghiari"
_______________________________________
[
|
|
