Ovidiu
Administrator
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 8044
|
|
“Steaua de atunci nu are legatura cu Steaua de azi”
  
Valentin Ceauşescu a refuzat să se refere la cei care îi conduc în prezent pe fotbaliştii roş-albaştri. Totuşi, a subliniat discrepanţele existente între cele două perioade din existenţa aceleiaşi echipe.
Dan FILOTI
ÃŽn ziarul de ieri, Valentin Ceauşescu a rememorat pentru cititorii ProSport primele contacte avute cu fotbalul românesc, dar şi lupta surdă pentru supremaţie între Securitate, organismul ce o susţinea pe Dinamo, şi generalii de Armată, fideli Stelei.
Drumul printre amintirile pe care s-a aşternut praful îl relaxează pe interlocutor. Barierele de comunicare - ridicate de un om reticent la dialoguri cu presa - existente la început cad una câte una. Cum au sărbătorit la Sevilla, nebunia doborârii recordului de invincibilitate de către Steaua, comanda de retragere de pe teren din ‘88 la finala de Cupă, gesturile lui Andone din ‘89 la acel Steaua - Dinamo 2-1. La toate, Valentin Ceauşescu răspunde completându-şi vorbele cu gesturi largi, ce trădează implicare şi pasiune.
Tonul devine rece şi dezinteresat când vine vorba despre ceea ce se petrece azi, dar urcă din nou în momentele în care ne întoarcem în trecut. Valentin Ceauşescu a avut ceva din entuziasmul omului care s-a trezit pus în faţa unui cufăr vechi în care au fost înghesuite momentele copilăriei şi clipele tinereţii. La început, nu l-a recunoscut şi a ezitat să se apropie. Dar când şi-a dat seama despre ce este vorba, s-a metamorfozat dintr-un domn serios spre ursuz într-un bărbat volubil, chiar glumeţ. “Şi câte ar mai fi fost de spus...”, e fraza pe care Valentin Ceauşescu a aruncat-o după ce am convenit încheierea interviului. Un ghimpe lăsat, mai în glumă, mai în serios de omul care, fără îndoială, mai are puse la păstrare amintiri de valoare. Pentru el, dar şi pentru ceilalţi.
PRO: Cum a fost la Sevilla?
VALENTIN: ÃŽmi amintesc că înaintea meciului în cele trei zile cât am stat acolo, am vorbit foarte mult cu jucătorii. Le-am insuflat, cred eu, încredere şi mai departe ei au jucat foarte bine, depăşindu-şi un adversar, cel puţin teoretic, superior.
PRO: V-aţi întâlnit cu regele Spaniei?
VALENTIN: Eu nu am văzut meciul de la tribuna oficială. Am stat cu fetele (n.r. - soţiile fotbaliştilor) şi la pauză a venit ambasadorul României în Spania pentru a mă chema în loja regelui. M-am dus, i-am spus “Bună ziua” şi când a început să îmi transmită mesaje pentru acasă, m-am scuzat şi am mers la vestiare, unde mă aşteptau băieţii. ÃŽntotdeauna mergeam înainte de meci şi la pauză la cabine să vorbesc cu ei.
PRO: Cum aţi sărbătorit acel succes?
VALENTIN: Fără prea mare fast. Băieţii erau obosiţi după un meci de 120 de minute, căruia i s-a adăugat suspansul loviturilor de departajare. Am mers la hotel şi cei de acolo ne-au aşteptat cu şampanie. Am rămas cu impresia că deşi erau spanioli s-au bucurat că am bătut Barcelona, echipă care, în paranteză fie spus, avea pregătit un banchet gigantic în tot oraşul. Cei de la hotelul nostru însă au ţinut cu noi.
PRO: Ce ne puteţi spune despre primele primite de stelişti? E adevărat că i-aţi ajutat să aducă valută în ţară?
VALENTIN: Asta cu valuta e invenţie. Prima lor a fost de 20.000 de lei din partea Ministerului de Finanţe, în condiţiile în care Dinamo şi Craiova primiseră câte 80.000 de lei cu câţiva ani înainte doar pentru că se calificaseră în semifinale. Un alt paradox al acelor vremuri.
PRO: S-a compensat cu celebrele ARO...
VALENTIN: Da. Armata a obţinut aprobări pentru câte un ARO şi băieţii cu iniţiativă din lot au avut grijă să le vândă înainte să apuce măcar să le vadă... Foarte bine au făcut, pentru că au luat şi câte 200.000 de lei pentru o maşină, chiar dacă nu era nouă. Şi-au făcut treaba cu ele!
PRO: A fost Lăcătuş (n.r.- foto) slăbiciunea dumneavoastră?
VALENTIN: Da, dar încercam să nu i-o arăt. Era mai rebel şi îmi plăcea. Chiar şi atunci îmi spunea: «Abia aştept să plec de la Steaua să vă bat cu altă echipă». Mă amuza teribil şi îi răspundeam că deja el este Steaua.
PRO: Conducătorii de azi ai Stelei nu au aceeaşi părere...
VALENTIN: Nu mă interesează. Oricum, Steaua de azi nu are nicio legătură cu Steaua de atunci.
PRO: Mai ţineţi cu Steaua?
e Cu Steaua din ‘86.
PRO: L-aţi cunoscut pe Gigi Becali?
VALENTIN: Nu.
PRO: Ce părere aveţi despre faptul că la 20 de ani de la Sevilla...
VALENTIN: Nu am nicio părere. Pur şi simplu, ceea ce se întâmplă acum nu mă interesează.
PRO: Era vorba de sărbătorirea unei performanţe de atunci.
VALENTIN: Am participat la acea sărbătoare, organizată la Corbeanca.
“Rednic şi Sabău s-au luat după Andone, dar m-am făcut că nu-i văd”
PRO: Revenind înapoi în timp... Gestul obscen făcut de Ioan Andone în direcţia dumneavoastră a rămas în memoria microbiştilor din România drept unul fără precedent.
VALENTIN: Eu nu l-am văzut atunci, la stadion, pentru că eram cu spatele. Bineînţeles că după aceea m-am uitat pe casetă şi am observat un lucru despre care nu s-a mai pomenit. ÃŽn afara lui Andone, şi Sabău, şi Rednic s-au manifestat la fel. I-am şi spus lui Rednic de curând că l-am văzut... Lui Sabău nu i-am mai zis nimic pentru că ştiu că şi atunci i-a fost ruşine de ce a făcut.
PRO: A intervenit Lăcătuş pentru a-l salva de suspendare pe Andone?
VALENTIN: Nu. ÃŽn casă la Lăcătuş m-am văzut cu Andone, şi el şi-a cerut scuze... N-a mai fost nevoie de nicio intervenţie pentru că nu a fost suspendat decât pentru ultimele etape. Oficial i s-au dat trei luni, dar oricum venea pauza competiţională. Generalii din Armată s-au plâns membrilor Comitetului Central şi cei de la Ministerul Sportului luaseră în discuţie o suspendare pe doi ani cu care oricum n-aş fi fost de acord. Corect ar fi fost ca şi Dinamo să îi dea o pedeapsă simbolică, dar din păcate nu s-a întâmplat asta pentru că n-au vrut generalii de Securitate...
PRO: Cum vă explicaţi totuşi o asemenea ieşire, care în acele vremuri avea şi alte conotaţii?
VALENTIN: La meciul acela, Dinamo avea primă de 100.000 de lei. O sumă cu adevărat ameţitoare, şi probabil asta i-a determinat să acţioneze aşa.
"Securitatea conducea în acea vreme. Câte transferuri nu am ratat noi la Steaua pentru că-mi era ascultat telefonul?!"
"Cei care au condus şi conduc fotbalul nu au fost în regulă niciodată. Se spune că Jean Pădureanu trăgea sforile în «A», fiind cu Gloria în «B»"
"Am venit la Steaua pentru că eram stelist de mic şi pentru că am vrut să protejez această echipă de Dinamo."
Valentin Ceauşescu, ieri în ProSport
“Mă uit la oamenii de fotbal de azi ca la circ!”
PRO: A mai fost un moment tensionat în istoria confruntărilor stelisto-dinamoviste, când dumneavoastră aţi scos echipa de pe teren la o finală de Cupă a României.
VALENTIN: Am decis să procedez aşa pentru că băieţii de la Steaua se enervaseră prea tare şi nu puteam să-i mai las în starea aia pe teren. Când i-am făcut semn lui Ţiţi să vină la mine, mai aveau puţin şi îl linşau pe arbitrul de tuşă, George Ionescu cred că era... Şi aşa şi-a luat săracul câteva picioare. ÃŽn fine, nu mai contează faza în sine. Şi acum eu zic că n-a fost ofsaid. De altfel, arbitrul a ridicat fanionul la un minut după ce se înscrisese. Cert e că nu se mai putea continua. Şi vorbisem înainte să fie un meci liniştit... Noi luaserăm campionatul deja, aşa că ar fi trebuit să asistăm la un spectacol.
PRO: A fost unul dintre puţinele momente când v-aţi exteriorizat...
VALENTIN: De felul meu eram şi sunt un tip calm, dar cel mai tare m-am enervat când au venit oficialii dinamovişti la noi la cabine şi ne-au cerut să revenim pe teren să luăm Cupa. Am izbucnit şi le-am spus: “Lăsaţi-o încolo de treabă! Acum hotărâţi şi rezultatul! Ba e 1-1, ba e 2-1, după cum vreţi voi!”.
PRO: Până la urmă aţi pierdut cu 3-0 la masa verde şi, ulterior, s-a decis neacordarea trofeului.
VALENTIN: Nici nu mai conta. Nu m-am opus deciziei luate de Angelescu (n.r. - preşedintele FRF din acea vreme) şi, mai mult, am încercat să intervin să nu fie suspendat nici tuşierul care a greşit. Ba îmi amintesc că, din exces de zel, au vrut să-l suspende şi pe asistentul de pe cealaltă parte.
PRO: Acum regretaţi acea ieşire?
VALENTIN: Regretam dacă nu îi scoteam de pe teren.
PRO: Seria aceea de meciuri fără înfrângeri, felul cum se câştiga “Gheata de aur” par acum exagerări date de orgolii duse la extrem.
VALENTIN: Despre “Gheata de aur” nu pot să vorbesc eu, pentru că jucătorii de la Dinamo erau candidaţi până s-a decis desfiinţarea acestui trofeu.
PRO: Dar despre recordul de invincibilitate al Stelei?
VALENTIN: ÃŽmi amintesc de un meci, parcă la Oradea, în care arbitrul de atunci a prelungit puţin meciul. Nu am fost la acel joc, dar ştiu că a fost ceva necurat. Ba chiar fusese o întreagă istorie înaintea partidei, că orădenii or să stea cuminţi, că sunt de-ai noştri, echipe înfrăţite... Până la urmă n-a fost deloc aşa şi s-a ajuns la prelungirea meciului, lucru care nu era uzual în acea vreme.
PRO: Despre fuga lui Belodedici ce ne puteţi spune? A afectat imaginea Stelei?
VALENTIN: A afectat în primul rând forţa noastră de joc. A rămas o enigmă pentru mine, dar din câte am mai vorbit cu Belo mai târziu, i se promisese că o să ajungă să joace în campionatul italian.
PRO: N-aş încheia discuţia fără să ne referim puţin la ceea ce se întâmplă azi. Vorbeaţi despre faptul că în anii aceia oamenii de fotbal nu erau în regulă. Cei de azi cum sunt?
VALENTIN: Nu ştiu dacă îi pot numi oameni de fotbal. E foarte urât că stau toată ziua pe la posturile de televiziune şi se ceartă încontinuu. Atunci când nimeresc din greşeală pe vreun canal tv, mă uit la ei ca la circ.
PRO: Se face mare tam-tam pe faptul că în acest final de campionat se premiază adversarele echipelor care se bat pentru titlu şi retrogradare.
VALENTIN: Şi atunci când eram eu la Steaua se făcea asta. Numai că atunci nu se promiteau bani. Se mergea la adversarii noştri cu televizoare, casetofoane ca să ne ia un punct, nu ca să ne bată... Dar nu era o problemă pentru noi. Pentru ei era mai greu, că trebuiau să le transporte dintr-un oraş în altul...
PRO: Anul acesta, fotbalul românesc a mai scos capul în Europa.
VALENTIN: Este un lucru îmbucurător.
PRO: Totuşi, echipa naţională nu s-a mai calificat de ceva timp la un turneu final.
VALENTIN: E greu atât timp cât sunt foarte multe alte preocupări. Bani, maşini şi femei! Cum să se ajungă la performanţă? Uitaţi-vă la... nu vreau să dau nume!
Ienei şi Bölöni: “Bine că am bătut ungurii!”
Patronul spiritual al Stelei din perioada de glorie îşi aminteşte de momentele amuzante trăite în anturajul unui grup restrâns şi foarte unit. “Gândiţi-vă că am rezistat unor campanii europene cu un lot de 16 jucători!”. Cea mai hazlie întâmplare s-a petrecut după ce Steaua a eliminat pe Honved Budapesta: “Bölöni (n.r. - foto), care nu reuşise o partidă prea bună în tur, a venit la mine la finalul jocului de la Bucureşti şi mi-a mărturisit că se bucură enorm că am învins, mai ales că el marcase un gol. Poanta serii a zis-o Ienei: «Bine că i-am bătut pe ungurii ăştia!»”.
Nici atunci nu-l interesa presa
Fiul fostului dictator mărturiseşte că nu a observat faptul că a doua zi după Sevilla singurul ziar de sport al vremii era sufocat de propagandă comunistă: “Citeam destul de rar şi selectiv Sportul. Mă uitam la cronica meciului pe care îl văzusem să observ dacă ziaristul respectiv redă fidel ce s-a întâmplat pe teren”. Valentin Ceauşescu s-a implicat oarecum în mass-media românească la finala din 1989, atunci când a forţat ridicarea suspendării pe care comentatorul TVR Cristian Ţopescu o primise în 1983 din partea fostului prim-ministru Constantin Dăscălescu din cauză că ziaristul afirmase că jucătorii trecuţi de o anumită vârstă trebuie să fie lăsaţi să evolueze în străinătate. “Lăcătuş şi băieţii de la Steaua m-au rugat să intervin”.
Mândru că Steaua a făcut furori în Europa
ÃŽn afara momentului Sevilla în era Ceauşescu, Steaua a mai disputat trei finale. “Când s-a jucat Supercupa, eram supărat pe echipă, nu îmi amintesc de ce, şi am mers la meci în ultimul moment. Mi-a trecut după ce am bătut pe Dinamo Kiev!” Celelalte două, cea a Cupei Intercontinentale şi încă o finală a CCE, au fost pierdute. “La Tokyo, echipa a jucat bine şi merita să câştige”. Contra Milanului însă, în 1989, Steaua a cedat fără drept de apel, 0-4: “Băieţii mi-au dat senzaţia atunci că s-au mulţumit cu faptul că au ajuns până acolo. Au acuzat o pauză de o săptămână avută înaintea acestui joc. Oricum, am întâlnit o echipă fantastică. Să nu uităm că în 1990 Steaua a fost declarată cea mai bună echipă europeană din ultimii cinci ani.”.
Ienei-Iordănescu, un cuplu ideal
Superlativele lui Valentin Ceauşescu în materie de jucători, antrenori şi conducători sunt de la Steaua. “Ca jucător, cel mai mult mi-a plăcut Liţă Dumitru. Dar nu pot să nu-i amintesc pe Tudorel Stoica şi Bölöni”. Tehnicienii preferaţi? “Ienei şi Iordănescu făceau o echipă grozavă. Puiu era cu băţul, nea Imi cu vorba bună”. ÃŽntrebat dacă le dădea sfaturi, aşa cum mai fac conducătorii de azi, el îşi aminteşte că vorbea ore în şir cu Iordănescu: “Oricum o făceam degeaba, că tot ceea ce voia el făcea. Lăcă îmi spunea chiar că trebuie să îi spun invers dacă îmi doresc neapărat ca Puiu să procedeze aşa cum credeam eu de cuviinţă”. Ceauşescu a ţinut să sublinieze şi aportul pe care colonelul Gavrilă şi profesorul Florentin Marinescu l-au avut în obţinerea performanţelor Stelei.
Singura greşeală a “Sfinxului”
Ceauşescu vorbeşte numai laudativ despre fostul conducător al roş-albaştrilor, Ion Alecsandrescu (foto, în dreapta). Provocat, el a găsit totuşi o eroare făcută de cel supranumit “Sfinxul”. “ÃŽn anul următor câştigării Cupei, Steaua avea dreptul să opteze pentru a juca în primul tur sau pentru a trece direct în turul II. Când a plecat la tragerea la sorţi, i-am spus să aleagă să jucăm, pentru că aveam vreo trei jucători suspendaţi, care, astfel, şi-ar fi ispăşit pedeapsa. Nu m-a ascultat, am mers în turul II şi am jucat cu Anderlecht.”
Sursa:ProSport
_______________________________________
[
|
|
